Cred că majoritatea dintre noi am gândit asta la un moment dat, însă pare că ultimii câțiva ani au adus un nou model de a petrece timp pe social media. Un fel de social media pe steroizi, un vârtej de content consumat pe mod automat, în care pare că ne pierdem din ce în ce mai mult.

Apariția TikTok a venit la pachet cu un nou mod în care am ajuns să consumăm content. Attention span-ul a scăzut la câteva secunde, iar mulți dintre utilizatori scrollează doar de a dragul de a scrolla pentru că nu au răbdare să vizioneze nici măcar 5 secunde dintr-un clip.

Apoi au apărut Reels pe Instagram, Shorts pe YouTube și nu au făcut decât să încurajeze același tipar de consum, dar pe alte platforme.

Deconectați de la propriile vieți, ajungem să petrecem ore întregi consumând astfel de content, dar nu ne putem aminti despre ce era vorba în ultimele 3-4 videouri pe care le-am vizionat.

A fi pe social media a devenit un reflex natural, un obicei pe care îl avem fără să fim conștienți de câte ori pe zi deschidem aplicațiile astea. Ceea ce înainte era un mod fun și interesant de a ne relaxa, de a ne deconecta puțin a ajuns să ne deconecteze aproape în întregime de la propriile vieți.

Pare că nu mai știm să gestionăm plictiseala, tristețea, dezamăgirile, fără să dăm fuga pe aceste aplicații care sa ne facă să amorțim acele sentimente incomode. A devenit aproape de neconceput să stai singur într-o cafenea fără să stai pe telefon, să stai în metrou, la coadă, pe o bancă în parc și pur și simplu să observi ce se întâmplă în jurul tău.

Să îți dai voie să observi, să te plictisești, să te lași inspirat, pare a fi ceva aproape utopic.

Am ajuns să luăm telefoanele cu noi chiar și la baie, iar asta spune multe despre cât de deconectați suntem de noi înșine.

În tot vârtejul ăsta de content pare că nu mai avem răbdare nici chiar pentru content. Orice material mai lung de un minut, deja e un material despre care se știe că nu va fi vizionat de către majoritatea oamenilor. Găsim adesea comentarii la astfel de materiale de la utilizatori care spun că nu au răbdare să asculte atât, că persoana respectivă ar trebui să vorbească mai repede și chiar creatorii de conținut ajung să se scuze că au postat un video lung. La toate astea, mai adaugăm și faptul că majoritatea utilizatorilor urmăresc materialele video pe viteză x2.

Specialiștii în social media recomandă tot felul de tips and tricks ca să captezi atenția utilizatorului în primele secunde. Regăsim aceleași “hooks”, aceleași trenduri, același tip de material postat de mult prea mulți oameni și consumăm informația asta fără să avem un interes real în acest sens.

Creatorii de conținut acum se stresează cu întrebări de genul “Ce să mai postez azi?” doar pentru că TREBUIE să posteze zilnic că așa o cer “zeii” algoritmului. Și nu e suficient să posteze zilnic, trebuie de mai multe ori pe zi și de 10x pe zi dacă se poate, dar mereu cu un hook, mereu ceva de câteva secunde pentru a nu pierde această iluzie de atenție din partea utilizatorilor.

E un mod de a acționa care, personal, mi se pare artificial, forțat și trist atât pentru creatorii de conținut, cât și pentru cei care doar consumă content.

E ca și cum nu mai avem răbdare să purtăm conversații, să ascultăm de plăcere sau pentru a înțelege real ce ni se transmite.

Nu mai vrem să descoperim perspective noi decât dacă perspectivele alea pot fi transmise super rapid sub 5 secunde și eventual să fie și exact genul de informații cu care suntem de acord pentru că nu mai suportăm să nu fie cineva de acord cu noi. Ne-a obișnuit algoritmul că doar noi avem dreptate și doar bula noastră e cea corectă așa că ascultăm aceleași idei reciclate la infinit până ajung să își piardă complet substanța.

Conversațiile spumoase, dezbaterile sănătoase și dialogurile care inspiră, se pierd acum în scrolluri.

Scopul inițial de a sta pe rețelele sociale ca să ne relaxăm, să ne conectăm cu alți oameni cu care rezonam pare că s-a pierdut pe drum și am ajuns să fim mai răi, mai critici și mai lipsiți de empatie și răbdare ca niciodată.

Nu scriu toate astea dintr-o poziție superioară, în aceeași barcă mă aflu și eu.

Mă gândesc de ceva timp că petrec prea mult timp pe telefon, iar în ultima perioadă fac eforturi conștiente să nu mai fac asta, iar faptul că numesc acest proces un „efort” este cu adevărat trist.

Mi-am propus să nu mai deschid TikTok, Instagram și alte platforme până nu îmi fac rutina de dimineață, dar a devenit un instinct atât de natural încât în majoritatea dimineților pur și simplu uit, iar cum deschid ochii întind mâna după telefon și îmi amintesc ulterior să îl las. Iar acesta este doar un mic exemplu.

Am ajuns să apreciez enorm oamenii care nu au social media sau care utilizează aceste platforme puțin spre deloc. Am ajuns în punctul în care un eveniment offline mi se pare o ocazie minunată de a te reconecta cu tine însăți și a te conecta cu alți oameni și am ajuns să caut astfel de experiențe din ce în ce mai des.

Pare că până și noțiunea timpului s-a diluat. Stăm câte două ore pe social media și ni se pare puțin. Eu în două ore aș ajunge din București acasă la ai mei. În două ore poți citi o bună parte dintr-o carte captivantă. În două ore poți merge la sală, să te și întorci și să faci și o baie. În două ore poți pregăti cina și să o și mănânci.

Sunt convinsă că deconectarea asta de la noi înșine, de la viețile noastre contribuie enorm la toate stările de anxietate, mai ales anxietatea socială sau teama de a vorbi în public, iar efectele asupra stării mentale și asupra calității vieții sunt îngrijorătoare.

Nu am găsit încă rețeta pentru echilibrul perfect, însă chiar cred că a devenit un lux să fii mai mult offline decât online, iar în ceea ce mă privește am să intensific “eforturile” de a nu mai petrece atât de mult timp pe social media, iar când o fac, să consum selectiv content care chiar mă inspiră și mă relaxează.