Vorbeam zilele trecute pe Tik tok despre cum noi, ca femei ne punem singure bețe în roate și feminismul face un pas înainte și doi înapoi pentru că noi suntem prea ocupate să ne judecăm între noi, să ne criticăm, să ne comparăm.

Văd fenomenul ăsta mai ales în online unde femeile critică atât de înverșunat alte femei: lași copilul prea mult la bunici, nu vrei sa fii mamă, te-ai îngrășat / ai slăbit, nu gătești sau ești fraieră dacă gătești pentru familia ta, ți-ai pus botox / nu ți-ai pus botox. Orice ai face, întotdeauna se va găsi o femeie care să îți spună că nu faci bine, iar genul ăsta de femei apar mai ales la tipuri de content în care vedem o femeie relaxată.

Dacă postezi că ți-a gătit partenerul sau că te-a ajutat la curățenie, păi nu ești o gospodină adevărată, îți spun ele cum stă treaba pentru că ele spală zilnic perdelele cu spirt și spală pe jos în genunchi cu burete special pentru că niciun mop nu spală mai bine decât spală ele și dezinfectează, zilnic, desigur.

Dacă nu ai copii și te postezi de prin vacanțe ești o denaturată, ele sunt acasă, ducând greul unei familii și tu ești cea care nu e cu adevărat împlinită. Dacă te postezi de la salon, SPA sau o activitate relaxantă, te vor face superificală pentru că toată ziua te plimbi, faci cumpărături și îți faci unghiile. Dacă îți câștigi existența prin crearea de conținut, îți vor spune că nu e un job real ce faci tu și că oricine se poate “maimuțări” pe internet. Dacă, dacă, dacă….Orice ai face, nu e suficient de bine, dar e interesant de observat cum, prin comparație, aceste femei care emit astfel de judecăți de obicei vorbesc și despre propriul lor exemplu și este foarte ușor de observat că sunt femei care duc greul din viețile lor și care pun pe un piedestal acest greu. Sunt femei care nu au în viața lor sisteme de suport și fac singure totul pentru că partenerii sau familia nu le vin în ajutor. Ele sunt cele care gatesc de 3-4 ori pe zi, ele sunt cele care lustruiesc zilnic casa, ele sunt cele care muncesc cate 10 ore și apoi mai trebuie să aibă grijă și de toți ceilalți membri ai familiei, chiar și cei adulți, iar pentru asta chiar sunt femei eroine, dar mie mi se pare nedrept să ducă ele tot greul.

Și atunci, în scurtele momente de liniște când deschid social media și văd femei relaxate, femei care își urmează pasiunile, femei răsfățate de partenerii lor, atunci apar în mod firesc frustrările și probabil văd ca fiind nedrept ca “altele care nu fac nimic toată ziua” să aibă stilul de viață pe care ele ÎL MERITĂ pentru că se sacrifică constant în viețile lor.

Doar că frustrările merg în direcția greșită către alte femei. Poate că ar ajuta ca frustrările să meargă către partenerii lor care nu le ajută cu nimic și care dau dovadă de incompetență strategic simulată și care au uitat să le arate ce înseamnă să fii apreciată și răsfățată. Și de ce nu, poate câteodată frustrările acelea trebuie analizate și din perspectiva propriei persoane. Poate că acele frustrări au în spate dezamăgiri despre propriile alegeri în viață, fie ele personale sau profesionale.

Sigur că o femeie care duce tot greul merită tot respectul, dar ideea asta că TU ești o femeie adevarată pentru că te chinui, că ești obosită, că le faci pe toate e puțin toxică pentru că insuflă ideea că trebuie să meriți definiția de femeie adevarată și pentru că de obicei oamenii care te lasă pe tine să le faci pe toate și să te chinui uită să mai aprecieze sau să mulțumească, iar în final ești tu singură cu acel titlu pe care tu ți-l dai singură, dar ești epuizată fizic și emoțional, secată de energie și suparată pe toată lumea.

Poți găti de câte ori vrei pe zi, poți face câtă curățenie vrei, poți munci 12 – 13 ore pe zi dacă asta vrei. Poți chiar să nu lași niciodată copiii la bunici și să faci tu tot, dar asta nu înseamnă că femeile care mai comandă de mâncare din când în când, care se plimbă și se răsfață mai des sau care duc copiii la bunici să se poată odihni sau să facă alte lucruri sunt mai puțin femei.

Comparațiile constante și goana după un premiu imaginar sunt cea mai mare dovadă a societății patriarhale în care trăim și a misoginismului internalizat din noi și exact motivul pentru care unele femei sunt atât de obosite și nefericite.

Am văzut la un moment dat o postare în social media în care era menționat că vedem prea puține femei relaxate și fericite și prea multe femei obosite și am ramas cu gândul ăsta mult timp pentru că așa este. Cred că dacă nu ne-am mai compara constant, dacă nu am judeca încontinuu cum trăiesc alte femei și am judeca mai mult oamenii din viețile noastre (da, bărbații) din cauza cărora simțim că suntem într-o competiție sau a căror validare o căutăm constant, viața ar fi puțin mai simplă.

De cealaltă parte a oglinzii avem, însă, prieteniile între femei. Da, poate fiecare femeie a judecat la un moment altă femeie, dar fiecare femeie are cel puțin o prietenă femeie, iar prietenia aia este unul dintre cele mai valoroase aspecte ale vieții. Iar daca are noroc, o femeie poate avea mai multe astfel de prietene.

În partea asta a oglinzii găsim o parte a femeilor atât de pură și de complexă. Prieteniile alea pe bune între femei sunt ceva cu adevărat magic. Fiecare dintre noi cred că avem cel puțin o astfel de prietenă cu care poți fi tu însăți, fără comparații, fară invidie.

Cred sincer că prieteniile între femei sunt mai speciale decât prieteniile dintre bărbați tocmai pentru că discutăm și analizăm în detaliu orice sentiment sau gând.

Mă refer aici la prietenele alea cu care poți vorbi cu orele, care stau cu tine să compui mesaje când ai emoții, care te ascultă vorbind încontinuu despre aceleași drame, care te-ar salva la orice oră din situații grele. Prietenele alea cu care râzi până te dor obrajii, cu care plângi. Prietenele alea care plâng cu tine când îți moare un părinte sau viața dă cu tine de pământ, dar care plâng și de fericire când viața e bună cu tine. Prietenele alea cărora nu ți-e rușine să le spui ce ai pe suflet sau ce ai făcut, indiferent de cât de grav crezi tu că e.

Genul ăsta de prietenii mi se par atât de valoroase și arată o latură a noastră, a femeilor, atât de complexă și de pură și nu pot decât să îmi doresc ca fiecare femeie să aibă o astfel de prietenă cu care să treacă prin viață. Genul ăsta de prietenii în care nu ne comparăm și putem fi noi cu adevărat sunt magice.

De la prietenele mele am învățat atât de multe lucruri despre viață. Am învățat cum să iubesc ca și cum aș avea o soră, am învățat despre relații, despre visuri și ambiții. Am învățat că deși poate nu avem același drum în viață sau ajungem să fim adulți diferiți, iubirea nu se schimbă. Am învățat că distanța nu are nicio șansă în fața unei prietenii. Am învățat că putem iubi diferit. Am învățat că fără fetele astea viața ar fi plictisitoare și nimic nu se compară cu discuțiile noastre despre viață la un pahar de vin.

Am învățat că suntem capabile de atât de multă iubire, de dorința de a face bine, de a proteja, de a râde cu lacrimi.

Cred că dacă ne-am concentra mai mult pe a găsi și a ține astfel de prietenii în viața noastră atunci dorința de a compara și a judeca ar scădea considerabil. În cele din urmă, chiar nu e nicio competiție și suntem în cele mai bune versiuni ale noastre când înțelegem asta.