Astăzi, 19 octombrie, ar fi fost ziua tatălui meu. Spun că ar fi fost pentru că a murit acum aproape 9 ani. Avea doar 45 de ani, a murit brusc, iar lumea mea a fost cutremurată în moduri în care nu aș fi putut să mi le imaginez nici în cele mai sumbre scenarii. Nu vreau ca articolul ăsta să fie unul trist. Vreau să … Continuă să citești Despre doliu
Nu am mai scris o perioadă… Mi-a părut rău, m-am simțit vinovată, ca și cum aș abandona ceva ce mi-am dorit foarte mult, dar am știut că e doar o pasă proastă și că o să revin. Și iată că se întamplă. Nu am mai scris pentru că nu am simțit că mă mai inspiră nimic. Am încercat să mă las inspirată, am încercat să … Continuă să citești Țara asta suntem noi
Vorbeam zilele trecute pe Tik tok despre cum noi, ca femei ne punem singure bețe în roate și feminismul face un pas înainte și doi înapoi pentru că noi suntem prea ocupate să ne judecăm între noi, să ne criticăm, să ne comparăm. Văd fenomenul ăsta mai ales în online unde femeile critică atât de înverșunat alte femei: lași copilul prea mult la bunici, nu … Continuă să citești Femeile în oglindă
Nu am mai scris de mai bine de o săptămână… Cel puțin nu pentru blog… Am așteptat să am o stare mai bună că să scriu, cum scriu de obicei, pe un ton optimist și relaxat. Dar poate că starea asta nu trece imediat și până la urmă, mi-am spus că o să scriu aici despre viață, gânduri, stări…iar stările astea sunt o parte firească … Continuă să citești În căutarea drumului cel bun
Mai țineți minte că atunci când eram mici mamele noastre dădeau vina pe telefon pentru orice problemă aveam? Te durea stomacul? “E de la telefonu’ ăla”. Te durea capul? Telefonul era de vină. Te-ai împiedicat și ai căzut? “Păi dacă stai cu ochii în telefonu’ ăla!” Poate că știau mamele noastre ce știau și chiar e telefonu’ ăsta sursa multor probleme. Toată viața noastră e … Continuă să citești „Telefonul ăla e de vină”
Stau în fața laptopului și încerc să scriu. Am venit la o cafenea, mi-am luat un flat white și o prăjitură și am avut o bucurie de moment și mă gândeam “uită-te la mine: singură la o cafenea, scriind un articol”. A fost o senzație de împlinire foarte mișto pentru că am simțit pentru câteva momente că am îndeplinit un vis pe care l-am avut … Continuă să citești O cafenea și sindromul impostorului
Organized Chaos 