Nu am mai scris de mai bine de o săptămână…

Cel puțin nu pentru blog…

Am așteptat să am o stare mai bună că să scriu, cum scriu de obicei, pe un ton optimist și relaxat. Dar poate că starea asta nu trece imediat și până la urmă, mi-am spus că o să scriu aici despre viață, gânduri, stări…iar stările astea sunt o parte firească a vieții.

Trăiesc o perioadă ciudată, o perioadă în care mi se pare că trăiesc aceeași zi pe repeat, o zi în care nu se întâmplă nimic, iar eu stau în fața unui laptop și mă gândesc daca eu chiar fac ce îmi place, dacă sunt mulțumită cu cariera mea, dacă sunt în țara potrivită…dacă nu cumva îmi ratez cei mai buni ani ai mei, stând închisă în casă aproape în fiecare zi în fața unui laptop.

Adevărul e că știu răspunul deja. Știu că nu sunt mulțumită. Știu că nu am un job de vis, știu că ar trebui să profit mai mult de viață, știu că mi-ar plăcea să fac lucruri mai creative, să cunosc oameni interesanți, să fiu mai activă…dar nu știu cum.

Cariera nu se schimbă de pe o zi pe alta, mai ales când nu prea știi ce vrei. Sigur, eu știu că îmi place să scriu, să vorbesc în public, știu că îmi place să mă conectez cu oameni interesanți și știu că îmi iau energia din a fi printre oameni în proiecte creative, dar nu reușesc să pun toate astea sub o umbrelă și să găsesc o denumire pentru ce aș vrea să fac și mai ales, nu știu cum să fac asta.

Blogul e la început de drum și nu e ca și cum citesc prea mulți oameni în afară de ai mei și nici nu am pornit cu așteptarea asta – scriu pentru a îmi hrăni această pasiune, indiferent că citesc 5 persoane, 500 sau 5000. Dar în contextul în care văd acest blog ca pe un mijloc prin care aș putea să îmi clădesc o carieră care să îmi placă, să îmi hrănească sufletul și să mă ducă înspre oportunități de a fi printre oameni inspiraționali, conferințe, evenimente…realizez că este un drum extrem de lung de parcurs despre care nu știu dacă va duce sigur undeva.

Dar în afara de asta, mă tot gâdesc ce aș putea face. Ce job, ce business, ce context ar fi oportun pentru ca eu să mă simt în elementul meu și să simt că ceea ce fac îmi hrănește cu adevărat sufletul…

Ce știu sigur despre mine este că întotdeauna m-am simțit bine printre oameni, că mi-am luat energia din proiecte creative și oameni mișto, dar cumva, am ajuns să stau mai mult acasă, singură printre niște task-uri. Și mai știu despre mine că vreau mai mult decât un job. Nu vreau să petrec nouă ore pe zi făcând ceva ce nu stârnește nicio scânteie și să trăiesc cu adevărat doar seara și în weekenduri.

După multe joburi schimbate și tot felul de încercări mai mult sau mai puțin reușite, am realizat că îmi trebuie mai mult de atât, că nu am să pot să fiu niciodată un om care o să aștepte să treacă ziua, să treacă luna ca să intre salariul și atât. Îmi doresc să simt că am un scop, că fac parte din ceva care ajută oamenii, care inspiră. Îmi doresc ceva al meu prin care să contribui, măcar un pic cu ceva bun în lume. Poate să știu că cineva care a citit un text de al meu s-a relaxat sau a zâmbit, poate să știu că am ajutat pe cineva cu ceva, că am inspirat cumva pe cineva.

Nu știu cum să fac asta, cel puțin nu în sensul de face asta la un nivel care să îmi asigure o carieră de care să fiu mândră, dar până atunci, tot aș vrea să mă bucur mai mult de viața mea.

M-am odihnit în ultimul timp, am citit, am făcut mișcare, am petrecut timp cu cei dragi mie, în speranța că poate lucrurile se vor așeza între timp sau că o să îmi vină vreo idee genială, dar nu s-a întâmplat asta și am ajuns într-un punct în care simt că e frustrant că nu reușesc să ajung acolo unde aș vrea, cu atât mai mult cu cât sunt foarte ambițioasă și optimistă de fel, iar în mintea mea de acum 10 ani nu exista niciun scenariu în care eu să nu reușesc și să nu am o viață plină de experiențe minunate din punct de vedere profesional.

Poate e mai personal decât aș fi vrut textul ăsta, dar cred că mai există persoane care își caută drumul și care simt că e mai mult de luat de la viață, dar nu știu exact cum să facă asta.

Nu știu cum îți găsești drumul și poate că, prin natura noastră, nu suntem niciodată mulțumiți 100%, însă știu sigur că atunci când sentimentul ăsta că ai putea face mai mult, mai frumos nu ne dă pace, poate ar trebui să îl ascultăm.

Poate că drumul ăsta nu are niciodată un punct final și că se va arăta și mai mult din el pe măsură ce îl parcurgem, dar noi simțim întotdeauna dacă suntem unde ne e locul, dacă ne împlinește ceea ce facem și dacă ne ajută să ne dezvoltăm frumos.

Mi-ar fi plăcut să am mai mult decât o concluzie metaforică pentru acest text. Mi-ar fi plăcut să vin aici și să scriu cu liniuță cum am reușit să identific ce vreau să fac în viață și mai ales cum am și ajuns să fac lucrul respectiv, dar încă sunt blocată în căutări.

Poate că face parte din proces, poate o sa citesc textul ăsta pe ceva timp și o să zâmbesc gândidu-mă că habar nu aveam la momentul scrierii acestui text câte experiențe mișto mă așteaptă. Sper să fie așa, dar și chiar dacă e parte din proces, mă chinuie cam mult procesul ăsta, iar eu și răbdarea nu suntem chiar cele mai bune prietene.